Cu mâna uscată

Într-o margine de drum
Ședeam cu mâna uscată
Nu știam că sunt iubită
De-al Universului Tată

Nu știam că a fost plata
Făcută de Fiul Său
Pentru mâna mea uscată
Și pentru sufletul meu

Câte-o data încercam
Să ridic în palmă apă
Însă nu puteam că eu
Aveam mâna prea uscată

Dar, de mila mea Isus
S-a apropiat de mine
Căci vedea și era trist
Să m-ajute n-are cine. .

Atunci El s-a aplecat
Și mi-a poruncit în dată
Mâna mea să mi-o ridic
Si-atunci n-a mai fost uscată

El a pus în ea viață
Si-antărit-o zi de zi
Să beau apa ce mă duce
Sus, la El în veșnicii

Beau, și nu mă satur Doamne
Și mă umple de viață
Și nădejde, bucurie
Din a cerului dulceață

Și din pâinea ce mi-ai pus
De pe cruce-n duhul meu
Nu mă satur si tot mânc
Și când mi-e ușor sau greu

Iar brațele l-e întind
Spre a cerului coroană
Și te laud Domnul meu
Că mi-ai pus balsam pe rană

Și aștept pe stâncă care
Tu din hău m-ai ridicat
Să mă iei in zbor cu Tine
Spre al cerului palat. Amin!